Templul Philae
La 11 ani lumea din jurul meu era mica si plina de lucruri de neinteles. Scoala si dascalii mei foloseau metoda realismului stiintific in care toate efectele aveau o cauza si un sens definit si demonstrabil. Invatam cu placere si constiincios, la scoala ma premiau pentru sarguinta, iar parintii erau multumiti.
Numai bunicii declarau ca invat prea multe prostii. Cea mai mare prostie, in opinia bunicii, era teoria darwinista si evolutia umana pornind de la o maimuta.
Bunica nu putea fi usor combatuta pentru ca avea si ea o Biblie in care scria ca lumea si omul au fost facute de Dumnezeu intr-un timp mai scurt decat infinitele milioane de ani.
Bunicul mi-a demostrat logic cum toata transmisia televizata a primului zbor pe luna a fost un trucaj realizat in studiouri si cum toata povestea era o minciuna stravezie chiar si pentru un copil mai putin inteligent ca mine. Se minunau cat de usor puteam fi pacalita si nu intelegeau de ce ne invatau lucruri nefolositoare si cu pacat.
Argumentele bunicilor pareau mai usor de inteles si pentru o vreme au devenit consultantii mei “de specialitate”, cum s-ar numi astazi, pentru orice explicatie stiintifica mai greu de inteles.
Increderea a functionat perfect pana cand, intr-o zi, le-am cerut parerea despre constructia piramidelor.
Piramida Keops si Sfinxul
Bunicul mi-a raspuns cumpanit ca ar fi vorba despre o forta a oamenilor de demult, iar bunica mi-a spus simplu ca i-a ajutat Dumnezeu.
Cam pe atunci, cand ma indoiam de metodele realismului stiintific dar si de puterea bunicilor de-a sti orice, un mare eveniment a acaparat lumea adulta. La cinematografele romanesti rula filmul “Cezar si Cleopatra”, un film extraordinar, dar nu pentru copii.
Parintii selectau riguros genul de poveste potrivita cu varsta copilului.
Noi, copii, puneam cap la cap franturi de comentarii auzite prin metoda trasul cu urechea si ne imaginam o poveste la care ravneam minut de minut. M-am tinut de capul mamei sa ma lase la cinematograf dar n-am reusit sa trec de evidenta ca eram prea mica. Am folosit diverse etape de convingere. In sfarsit, dupa etapa plansul in suferinta, mama mi-a povestit filmul.
De atunci, pe Liz Taylor Cleopatra am iubit-o mereu. Din cauza ei am citit pe nerasuflate cartea de istorie antica. Din cauza ei am crezut mereu ca bunica avea dreptate si ca piramidele nu pot fi un loc comun construit din piatra peste piatra asezata oameni.
Dumnezeu a ajutat egiptenii sa contruiasca piramidele.
Vreti sa stiti cum? Si-a trimis ingerii sa-i ajute.
Foto si text: Jeni Costea, Cairo 1999
Piramida Keops si Sfinxul
