Jeni Mateescu
Dintre toate culorile, ai ales verdele
Ca sa te potentezi chimic in celulele mele.
Invocai ritualul de primavara
ca drumetie prin simturile adormite
in fiecare zi la sase dimineata.
Era vara, era soarele sus.
O betie incontrolabila supunea atomii
ingramaditi in vase berzelius
arse la foc continuu
de privirea ta
in unghi de treizeci de grade
ca sa nu explodeze minutele inimii mele.
E toamna, soarele e putin mai sus de o lumina piezisa.
Rotatia Pamantului a dilatat timpul
in cateva minute inutile
scrise grabit de mana ta
pe ceasul desuet cu trei cifre
de la sapte la noua
observ ca noua ma urmareste ca o fatalitate
sa inchida un cerc
fara compas
desenand o linie tremuranda, cu mana
Un murmur nedeslusit face ocolul padurii cu esente
unde nu am ajuns niciodata
dar mi-ai spus ca zboara fluturi ca in padurea tropicala.
Un atom neimplinit si singur
Se furiseaza
din vasul de sticla ars de o singura privire
imi voi desena aripi pentru un zbor catre o alta vara
mai lunga decat patru cuvinte
scrise la miezul noptii.
Dorul de vara imi tulbura toamna
si imi arde visele.
14 septembrie 2014
Jeni Mateescu
