Despre mine

Bine ai venit!

Toate textele publicate si cele ce vor fi publicate in “dreaming.ro” sunt scrise de mine incepand cu anul 1995. Le-am adunat, le-am impartit pe capitole de viata si le public aici.

Toate fotografiile publicate si cele ce vor fi publicate in Expozitiile virtuale despre Kuwait si Egipt sunt ale mele si au facut parte din expozitiile mentionate in lista de mai jos.

Oricare alte fotografii care nu au fost puse pe simezele unei expozitii reale, sunt ale mele si vor fi expuse numai pe aceste simeze virtuale.

Fotografia prin care vreau sa ma cunoasteti este din perioada de maxima activitate fotografica si a fost facuta la Cairo.

Textele din “O poveste” vor purta o dubla semnatura: Jeni Costea sau Jeni Mateescu, in functie de perioada in care au fost scrise.

Veti gasi si texte cu dubla perspectiva, rescrise de Jeni Mateescu dupa 20 de ani.

Toate fotografiile din expozitiile organizate in perioada 1993 – 2002, poarta semnatura Jeni Costea.

Patru din expozitiile mele sunt expozitii de referinta.

Moschei Kuwaitiene expuse sub numele de „Kuwaiti Mosques” a fost prima expozitie de acest gen expusa vreodata in Kuwait pana in anul 1995.

Moschei si biserici expuse sun numele de „Mosques and Churches” a fost unica expozitie organizata vreodata despre bisericile copte si unica expozitie care a alaturat moschei si biserici sub acelasi acoperis.

Egiptul de piatra “Upper Egypt – Lights and Shadows” a fost cea mai cunoscuta expozitie a mea si a avut cel mai original mod de expunere. Egiptul de Piatra a fost expusa de trei ori in Egip: de doua ori la Cairo si o data la Alexandria; de 2 ori in Romania: si o data la Bucuresti si o data la Sibiu. Expozitia a fost prima de acest gen expusa vreodata in Romania. Nu stiu daca, ulterior, altcineva a mai expus o expozitie similara despre Egipt.a

Acestei expozitii i s-a propus in anul 2001 un program itinerant in cateva din muzeele din Statele Unite, unde nu a ajuns din cauza costurilor pentru ambalare standard, transport si a asigurarilor obligatorii impuse de muzeele respective. Toate fotografiile au fost donate Muzeului Franz Binder de la Sibiu.

Vise Egiptene ” Dreams” a reinventat Egiptul cu o noua viziune despre culorile sale, folosind tehnici clasice pentru efecte de imagini transformate si culori combinate, pentru ca inca nu existau programe grafice, iar eu nu aveam o camera digitala in anul 1998. Toate fotografiile sunt rezultatul unor duble expuneri, tehnica sandwich si folosirea filtrelor atasate la obiectiv. Expozitia “Dreams” a fost ultimul argument care a determinat Asociatia Fotografilor din Egipt sa ma invite sa fac parte ca membru activ. Asosciatia are un numar limitat de membri iar locul mi-a fost oferit de un vechi fotograf din Alexandria care se retragea la pensie in Marea Britanie.

EXPOZITII DE FOTOGRAFIE  JENI COSTEA

“Kuwaiti Mosques”
Expozitie de fotografie si acuarela
68  fotografii 30×45 cm si 64  acuarele
1995, iunie, Kuwait

“Mosques and Churches”
Expozitie de fotografie
70  fotografii 30×45 cm
Goethe Institute Cairo
Mai-iunie, 1999, Cairo

“Patterns of Islamic Art”
30 fotografii 30×45 cm
Club Rotary
Februarie, 2000, Cairo

“Upper Egypt – Lights and Shadows”
70 fotografii 30×45 cm, 6 fotografii 100×70 cm si
22 de panouri textile 2,50×1,0 m
1.Semiramis Intercontinental, Teba Room
Aprilie, 2000, Cairo
2. El HanagerArtCenter
Mai, 2000, Cairo
3. Alexandria Chamber of Commerce
Art Gallery
Septembrie, 2000, Alexandria, Egipt

“Sequences of Egypt”
45 fotografii 30×45 cm
IndianCultureCenter
Noiembrie, 2000, Cairo

“Opened Doors”
Fotografii premiate la
Egyptian Salon of Photography
El HanagerArtCenter
November, 2000, Cairo
Primul fotograf strain invitat sa participe la Salonul anual egiptean de fotografie

“Dreams”
80 fotografii 25×38 cm
NationalCultureCenter
OperaArtGalleryCairo
Iunie, 2001, Cairo, Egipt

“The Secret of Nile”
340 diapozitive
Cairo Rotary Club
Iulie, 2001, Cairo

Targul International de Arte Vizuale
Teatru National Bucuresti
Decembrie 2001

Egiptul de Sus
1. Muzeul national de Istorie a Romaniei
18 ian-8 februarie 2002, Bucuresti
expozitie deschisa de dl Razvan Theodorescu, ministrul culturii si ES dna Wafa Basem, ambasadoarea Egiptului
2. Muzeul de Etnografie Universala “Franz Binder” Sibiu
20 august-20 sept. 2002, Sibiu

Vise egiptene
Muzeul Literaturii Romane
17 sept-27 sept. 2002, Bucuresti
expozitie deschisa de dl Mihai Oroveanu, directorul Muzeului de Arta Contemporana al Romaniei

Detalii despre fiecare expozitie si multe alte informatii, voi scrie pe paginile respective.

Toate fotografiile ce vor fi expuse in aceste expozitii virtuale sunt imagini ce au fost scanate dupa fotografiile  originale. Am ales calea cea mai simpla, chiar daca scanarile nu vor fi de calitate buna,  fiindca arhiva de filme este foarte aglomerata cu mii de filme si ar necesita ingrozitor de multe ore de vizionare si selectie. Ecourile in mass media tiparita vor fi atasate separat pentru fiecare expozitie. Textele publicate in limba araba au fost traduse de Doru Costea si le voi prelua exact asa cum le pastrez in arhiva personala.

Jeni Mateescu

02.11.2013

 

Pe scurt, cum am inceput sa fotografiez
 Kuwait 1993

In 1993 am facut multe schimbari in viata mea.
Una din schimbari a fost casatoria cu Doru Costea, ambassador in Kuwait si stramutarea mea in tara din Golful Persic.
Inafara unei vieti sociale specifice ca sotie de ambasador, nu faceam nimic care sa-mi aduca o bucurie.
Va reamintesc detaliul ca internetul a aparut mai tarziu iar primul meu PC l-am primit abia in 1994.  Am citit cele cateva carti aduse cu mine, tot ce era disponibil prin ambasada, am facut rebus, ma uitam la televizor  la emisiunile locale, gateam pentru sot, bucataream fara mare entuziasm, spalam si calcam rufe si cam atat.

Acasa, aveam un program pe repede inainte. Munceam cam noua ore la serviciu, munceam acasa alte 6 ore la proiecte private, alergam cu copilul la scoala, la meditatii, facem si ceva treburi gospodaresti, in weekend ma intalneam cu prietenii la Clubul de jazz, uneori ieseam la un picnic, aveam ore la coafor, cosmetica si croitoreasa, la cumparaturi, cam ce face o femeie activa in Romania. Le facem cu folos, ma simteam bine in pielea mea. In plus, visam visuri de femeie cu ambitii. Visurile si toate celelalte intamplari din viata mea s-au interupt cand m-am maritat.

Kuwaitul este o tara musulmana, iar in 1993 era doar la trei ani distanta de razboiul cu Irakul. Nu intru in detalii despre ce a insemnat acest razboi, vreau doar sa va reamintesc despre catastrofa ecologica provocata de incendierea sondelor de petrol. Zeci de case pastrau urmele incendierilor si sute de familii aveau rani deschise pentru cei pierduti in razboi in imprejurari barbare.
Oricum, orasul nu avea o viata culturala, iar cea existenta avea pentru mine o bariera de limba.
Ma plictiseam ingrozitor si eram nefericita.
Intr-o zi am luat o decizie care avea sa-mi schimbe viata plictisitoare intr-una extrem de interesanta. Mi-am cumparat un aparat de fotografiat Minolta si am inceput sa fotografiez moscheile din oras. Nu eram familiarizata cu arhitectura de cult islamic, dar aveam de gand sa le inventariez dupa un criterii mai simple cum ar fi marimea, numarul de minarete, frumusetea proportiilor si sa le inventariez chiar pe cartiere si strazi. Imi facusem un plan cu moscheile kuwaitului si, ulterior, ele cu mine.
Am obtinut o masina, o Toyota alba, automata si am inceput sa colind orasul.

Timp de un an de zile m-am invartit in jurul moscheilor ca sa gasesc  locuri favorabile din care sa nu pot fi alungata de paznicii vigilenti. Despre unghiuri profitabile, contraste de lumina si alte dichisuri tehnice nu putea fi vorba. Intr-un din zile am fost la un pas sa ma aresteze politia. V-am spus ca era dupa razboi si teama de spioni irakieni era teribila. Orice post de politie era obiectiv militar si gestul meu de a face o fotografie din parcarea politiei a fost scuzabil numai prin ignoranta de a nu fi putut citi avertismentul scris in araba si  a faptului ca aveam o legitimatie de membru al unei ambasade prietene. Mai tineti minte ca i-am ajutat la stingerea incendiilor?

Singura moschee vizitabila in scop turistic, si deci accesibila si femeilor, era Marea Moschee, desigur cu imbracaminte adecvata.
Celelalte moschei sunt inacesibile femeilor. Uneori, sotul meu, un ambassador foarte ocupat si implicat in diplomatia dezvoltata in micul stat petrolier, ma insotea in circuitul din jurul moscheilor si-l folosem ca “mana de lucru” pentru cate o fotografie din curtea sau interiorul vreunei moschei cu portile deschise.

Orasul nu era foarte ofertant, trebuia sa cauti, sa iscodesti si sa te multumesti cu moscheile si cu o cornisa lunga de vreo 6-7  kilometri care oferea cateva subiecte fotografice interesante.
Ma opream in port, in piata de peste, intr-o marina de yachuri si barci, la turnurile de apa si pe plaja unde poposeau grupuri ciudate formate din sot si trei sotii camuflate total in haine lungi negre.
Nu aveam nici o notiune despre tehnica fotografica sau, macar, o experienta indelungata de fotografiere, m-a folosit numai de instructiunile din cartea tehnica a aparatului si de imaginatie. Pentru incadrarea si detaliile de compozitie m-am folosit de ce invatasem in facultate cat si de simtul meu artistic destul de bine dezvoltat.
M-am ghidat numai dupa propriile pareri si exigente. Aveam in grupul de sotii de ambassador o fotografa cu experienta care m-a descurajat rautacios si mi-a sadit un sentiment insidios de neicredere.

Nu am renuntat si bine am facut, pentru ca devenisem foarte pasionata si cu fiecare zi imi inbunatateam stilul. Pana la urma, persevrenta mi-a fost rasplatita si fotografiile mele au avut o amprenta personala.
Nu-mi amintesc momentul in care m-am decis sa-mi expun fotografiile, dar el a venit ca o evidenta. Tema era locala si felul in care am vazut eu moscheile putea fi un subiect interesant de expozitie. La vremea aceea, nu exista un album de fotografii cu moschei.
Deci, m-am concentrat intens pe ideea unei expozitii si, asa cum se spune, tot universal s-a mobilizat sa ma sustina.
Cu putin timp inainte de deschidere am avut indoilei, am vrut sa renunt, m-am temut de un esec, dar, ce bine ca lucrurile odata pornite nu mai puteau fi oprite decat printr-un dezastru.
Toata munca de pregatire a cartoanelor pentru expunere am facut-o impreuna cu Dan Popovici, un architect roman entuziast, angajat la o firma locala. Zeci de ore de pregatire pentru 70 de fotografii.

Expozitia a surprins pe toata lumea si a avut un mare success. Am avut o tentativa serioasa sa tiparesc un album, am pregatit macheta, am predat-o unui patron de tipografie care nu si-a respectat promisiunea si acum…pur si simplu nu stiu ce s-a intamplat si unde s-a pierdut macheta.

Majoritatea fotografiilor expuse in Kuwait, acum 18 ani, sunt depozitate intr-o cutie si asteapta o simeza.
Cred ca este singura colectie de moschei kuwaitiene existenta.
Fotografiile au fost insotite de o serie de acuarele. Nu fac vorbire despre ele fiindca majoritatea le-am vandut iar pe unele le-am facut cadou prietenilor si ambasadorilor din grupul de apropiati.

Toate fotografiile din expozitia virtuala “Kuwaiti Mosques” sunt scanate.

Expozitia initiala “Kuwaiti Mosques” a avut loc intre 10-30 iunie 1995 la sediul  M&POWs (Missing Persons and Prisoners of War’s Affairs)
Personalitatea care a patronat deschirea expozitiei a fost Sheikh Salem Al-Sabah, un intelectual kuwaitian cu studii in Marea Britanie, foarte bogat dar si generos cu artele.

© 2012 - Copyright 2012 - dreaming.ro Toate drepturile rezervate.