Interviu realizat de Adina Stefan
Ianuarie 2009, publicat in ADEVARUL DE SEARA
1. Mai întâi, vă rog să-mi reamintiţi când a fost expoziţia la care m-am referit, cum se numea şi ce prezentaţi în cadrul ei ?
Ne-am cunoscut in septembrie 2002, la expozitia „Vise Egiptene”, dechisa la Muzeul Litaraturii Romane, onorata de cuvantul de deschidere a domnului Mihai Oroveanu. Expozitia a fost prezentata prima data in Egipt, in sala de expozitii a Operei din Cairo, in iunie 2001.
2. Ce alte expoziţii de fotografie aţi mai prezentat ? Câte,unde, cu ce prilej şi ce prezentaţi în ele ?
Toate expozitiile mele au avut ca subiecte forme de arhitectura tematice.
Deschiderea expozitiei Kuwaiti Mosques, on left, HE David Crocker, the Ambassador of SUA
Prima expozitie de fotografie a fost deschisa in iunie 1995 in Kuwait cu o tema pe care n-o abordase nimeni inaintea mea: „Moschei Kuwaitiene”.
Expozitia a avut un impact foarte puternic in media locala datorita subiectului si datorita faptului ca artistul era crestin. O mare parte din ziaristi au incercat sa speculeze faptul ca aceasta expozitie ar fi o dovada a influentei pozitive a islamismului asupra unui crestin, care ar dori sa se converteasca, incercand sa treaca pe planul doi motivarea artistica.
Aveam o buna prietena crestina din Liban, Raymonde, care traia de 16 ani, ca refugiata de razboi, in Kuwait si care mi-a reprosat faptul ca am facut un serviciu imens religiei musulmane, serviciu pe care nu si l-au facut nici macar ei insisi.
Scene from the opening, HE Sheikh Salem Al – Sabah
O parte din fotografiile mele au fost preluate de catre televiziunile locale
si folosite ca background la unele emisiuni, inclusiv pentru transmisiile din timpul rugaciunilor obligatorii. Expozitia a fost dedicata persoanelor disparute in timpul invaziei irakiene din 1991.
Alaturat fotografiilor, am avut si acuarele cu acelasi subiect, acuarele care s-au vandut imediat. O mare parte din fotografii au ajuns in Romania, in colectia personala iar o alta parte au fost daruita prietenilor din Kuwait.
Imi fac o datorie de onoare si mentionez cu recunostinta numele unui prieten architect, Dan Popovici, fara de care nu as fi avut curajul sa expun fotografiile. Imi amintesc cum „ma impingea” de la spate in desele momentele in care voiam sa renunt. Nu aveam destula incredere si mi-era teama ca fotografiile nu sunt demne de o expozitie. Impreuna, taiam cartoane si passpartouri pe masa din sufragerie, inramam, scriam etichete, faceam liste.
Aproape de final, am dezarmat si i-am spus ca renunt. Dan mi-a raspuns ” Sa terminam ce am inceput, vom vedea cum va fi”. Dan, oriunde esti, iti multumesc.
Sir & Lady David Blatherwick, Jeni Mateescu, HE Doru Costea
In iunie 1999 am deschis, a doua expozitiei, la Goethe Institut din Cairo.
A fost o expozitie inedita, curajoasa, chiar, „Moschei si Biserici”.
A fost prima expozitie din Egipt si din lumea islamica in care s-au expus in aceeasi sala, alaturate, fotografii ale moscheilor si ale bisericilor crestine copte.
A fost un eveniment cu mare impact cultural.
Mi-a trebuit un strop de curaj ca sa fac acest pas.
Directorul Centrului Cultural German de la Cairo, Goethe Insitut, domnul Pirrung m-a incurajat si m-a sprijinit neconditionat la deschiderea acestei expozitii.
Invitatia a avut ca logo un inger de piatra.
Ingerul este un personaj important atat in religia musulmana cat si in cea crestina. Era un inger trist.
Expozitia mea a surprins pe toata lumea iar pe crestini i-a facut fericiti.
The Corner, St. Makarius Monastery
Am vandut toate fotografiile cu biserici. Ele sunt acum in casele egiptenilor crestini din Cairo dar si din alte tari.
Intr-una din zile, am avut un vizitator surpriza, venit sa faca un raport oficial despre expozitia mea. Raportul a fost favorabil. (In guvenul egiptean exista, cred, un minister care coordoneaza si urmareste activitatile culturale legate de religia oficiala, cea islamica, activitati care nu o pot „atinge negativ”)
Trebuie sa spun ca au fost persoane care au sustinut ca expozitia mea ar putea avea reactii negative din partea oficialitatilor, a credinciosilor majoritari si, chiar, a crestinilor si ca ar fi bine a renunt la un subiect delicat.
Cred ca, aceasta expozitie a fost cel mai mare success al meu, nu atat prin arta fotografica cat prin deschiderea unui drum.
Subiectul urmatoarei expozitii a fost o mare provocare: Egiptul faraonic din sud. S-a numit „Lumini si umbre, Egiptul de Sus.
Ce sa mai fotografiezi si cum s-o faci ca sa fie interesant in cea mai fotografiata tara din lume?
Aveam materialul fotografic, aveam subiectul, dar nu puteam lega coerent ideile pentru organizarea expozitiei. Salvarea a venit din partea unui artist german, sculptorul Florian Borkenhagen, care facea o excursie in jurul lumii cu o sculptura inedita, Capul lui Ramses al II lea, Travel a Head.
Travel a Head Florian Borkenhagen
Din lungile discutii cu el s-a nascut „templul” cu fotografii.
Expozitia a fost prezentata sugestiv, in forma unui templu. A fost o expozitie minunata. Am folosit multe simboluri, am inclus fotografie imprimata pe panza (22 de coloane de 2,5 m pe 1,2 m) am facut un altar „faraonic” si l-am multiplicat pe Ramses al II lea in lumini si umbre, ca un adevarat faraon solar si enigmatic. In fata tronului regesc a fost construit un castel din carti de joc uriase, carti care mi-au dat cea mai mare bataie de cap.
Abu Simbel, Ramses II
Lumini si Umbre, Egiptul de Sus, (70 fotografii, din care 10 fotografii de dimensiuni mari de 1,5 x 1,2 m , 22 fotografii imprimate pe panze si 26 carti de joc) a fost deschisa in iunie 2000, la El Hanager Art Center Cairo, timp de doua saptamani. Templul de si cu fotografii a pastrat elementele principale: aleea sfincsilor, poarta de intrare, sala coloanelor, altarul.
A fost o expozitia care mi-a adus cele mai mari satisfactii de fotograf.
Mi-a magulit orgoliul si m-a facut o „invitata” obisnuita a televiziunilor egiptene.
Fotografiile din expozitie au fost expuse pe malul Mediteranei, la Alexandria, in Bucuresti, la Muzeul de Istorie Nationala a Romaniei si la Muzeul Franz Binder din Sibiu, dar expozitia initiala nu a putut fi repetata identic din cauza conditiile oferite de salile de expozitii.
La Bucuresti, expozitia a fost deschisa de Ministrul Culturii de atunci, dl. Razvan Teodorescu.
A fost prima expozitie despre Egipt deschisa in Romania. Fotografiile se afla in prezent la Muzeul Franz Binder pentru ca am acceptat sa le donez muzeului.
O expozitie mai mica, cu tema motivelor de arhitectura araba, Secvente Egiptene, a fost prezentata la Centrul Cultural Indian, expozitie pe care nu am repetat-o pentru ca nu am reusit s-o finalizez niciodata.
Cea mai iubita expozitie a fost „Vise egiptene”.
Green Dreams
Povestea „nasterii” ei are legatura cu visele mele dintr-o perioada de mare efervescenta artistica. Traim cele mai interesante emotii si imi venea idei inspirate, asa, pur si simplu.
Chiar organizarea ei a fost un vis, ce parea, imposibil de realizat. Era luna mai si nu aveam o sala de expunere, pentru ca programarile expozitionale se fac cu un an inainte. Eram in biroul directorului Centrului National Cultural al Operei din Cairo, Samir Farag, care imi arata graficul de expozitii pana in luna iunie a anului urmator. A sunat telefonul si unul din expozantii lunii iunie a renuntat la expozitia de pictura de la Opera din Cairo in favoarea unei alteia in Germania.
Water Dreams
A fost ca un miracol sau ca o adeverire a sloganului „daca vrei, poti”.
Asa am expus „visele” intr-una din cele mai frumoase sali de expozitii din Cairo.
In zilele de pregatire a fotografiilor am ascultat mereu cantecele romantice ale lui Elvis Presley, care, dintr-un motiv nestiut, m-au ajutat sa iau decizii in alegerea viselor.
Ineditul acestei expozitii din anul 2001 a constat in faptul ca visele au fost colorate cu filtre de culoare. Acum, acest gen de fotografii se relizeaza digital si nu mai reprezinta „mare lucru”
In 2001, fotografiile mele erau ca niste „fructe proaspete si exotice” printre fotografi.
Bridges
Casta fotografilor de la Cairo, destul de exclusivista. m-a invitat sa expun in anuala lor si m-a recompensat cu o diploma speciala, acordata pentru prima data unui strain.
Presedintele Asociatiei Fotografilor din Egipt, Dr. Mohamed el Deeb mi-a scris, printre altele „you are a real creative photographer”
3. Cum a apărut pasiunea pentru turismul cultural despre care mi-aţi spus ? Relataţi, vă rog, povestea acestei „iubiri”.
Curiozitatea si demersul pentru situatii noi, sentimente inedite, pentru nou, in general, m-a impins sa caut locuri „tacute” si oamnei nestiuti. Ca sa fac fotografie am colindat si m-am aventurat in locuri neumblate, mai mult decat as fi facut-o ca simplu turist.
Exista mereu si vor exista locuri si oameni pe care nu-i vom cunoaste si emotii pe care nu le putem trai intr-o viata de om.
Jeni Mateescu
Le putem imagina citind sau calatorind imaginar. Din aceasta nevoie personala de nou, am ajuns la turismul cultural.
Fiecare destinatie sau program nou este o imersie intr-o noua calatorie. Turismul propus de mine este o calatorie. Nu facem turism de masa. Suntem cea ce se cheama „agentie de nisa” cu oferte pentru calatorii individuale.
O categorie aparte sunt programele de calatorie in „Luna de miere”. E cea mai importanta calatorie de inceput de viata in doi. Fara o „luna de miere” esti un om pagubit, uneori, iremediabil.
4. Cum aţi ajuns de la arhitectură la turismul cultural, prin ce împrejurări, prin ce influenţe, sau întâlniri s-a întâmplat această convertire şi în cît timp, începând de când ?
„Convertirea” nu a fost benevola. A fost o alegere intr-un moment de deruta, la o rascruce de drumuri. Timp de 10 ani, am renuntat la propria cariera si am „pus umarul” la cariera de ambasador a sotului.
La intoarcerea de la post a sotului, nu mai existam si nu mai contam pentru nimeni. Ramaneam mereu pe cont propriu.
Am ramas cu experientele, cu amintirile, cu expozitiile de fotografie, dar aceste substantive nu se transforma miraculos din „painea de suflet” in painea de pe masa.
Invitation Lights and shadows Jeni Mateescu
Complet deprofesionalizata, am ajuns direct pe strada de cartier a baietilor rai si a trebuit sa iau „o masura” rapida de supravietuire.
Am scrutat drumurile din rascruce si l-am ales pe cel care mi s-a aratat mai prietenos. Prietenul, cunoscut la nevoie a fost acest drum de facut proiecte de calatorie pentru altii. Inceputul calatoriei mele a fost o truda fara poezie si fara visare.
5. Pe unde aţi călătorit ?
Am calatorit si mult si putin. Enumerarea este destul de lunga, incluzand 4 continente.
6. Cum aţi ajuns la arta fotografică şi cum v-aţi perfecţionat ca artist fotograf ?
Eram in Kuwait si eram, prin natura situatiei, doar o persoana de décor cu zeci de ingradiri si interdictii. Vegetam si eram nemultumita. Am cautat o cale de scapare si asa am gasit aparatul de fotografiat care face minuni.
Sunt un artist mai mic, daca exista grade de comparatie pentru acest dar de la Dumnezeu.
Am folosit magia captarii imaginii ca sa-mi aduca bucurie. In final, Bucuria mea a fost si Bucuria celorlalti. A fost o magie adevarata.
M-am folosit de inspiratie si culoare, de umbre si lumini. Sunt un fotograf complet ageamiu cand e vorba de tehnica. Nu stiu sa fac fotografie de laborator. Stiu sa vad clipele de poezie materiala din jurul nostru. Visez in culori, oameni sunt, in amintirea mea, culori, Lumina si umbra sunt culori. Dumnezeu este un curcubeu rotund.
7. Povesti-ţi-mi câteva întâmplări deosebite legate de aceste pasiuni ale dvs. Şi despre călătoriile pe care le-aţi făcut (cu ce aţi călătorit, cât a durat cea mai scurtă, respectiv, lungă călătorie, cu ce aţi călătorit – vehicule, dar şi animale (unde), ce amintiri deosebite pastraţi. Povestiţi-mi o astfel de amintire, sau chiar mai multe (pe scurt).
Grand Mosque mirroring in Stock exchange building
Am calatorit in desert, am fost de nenumarate ori la manastirile copte din oazele desertului Egiptean, am vizitat toate templele faraonice, am cunsocut oameni, foarte multi oameni. M-am invartit in jurul moscheilor din Kuwait de zeci de ori, dimineata, la pranz si seara dar am intrat doar de cateva ori, am plans printre ruinele celui mai vechi cimitir crestin, am baut ceai in cele mai umile si sordide locuri, am fost ceruta in casatorie de un cioplitor in alabastru din Valea Regilor, am fost in catacombele romane de sub turnurile Babilonului, in cartierul crestin de la Cairo, am trait betia fricii intr-o felucca deasupra unui vartej de cataracta, m-am imprietenit cu oameni simpli, le-am vizitat casele si le-am ascultat povestile.
Cele mai puternice amintiri sunt cele de la manastirile copte din Wadi Natroum.
O prietenie minunata s-a nascut intre mine si Father Elia, socotit un sfant printre calugarii de la Manastirea Anba Bishoi.
O intamplare comica a fost arestarea la sediul unei politii de cartier din Kuwait. Urmaream un unghi anume pentru a fotografia o moschee din vecinatatea sediului de politie si am intrat, fara sa vreau, pe teritoriul politiei, unde era interzis fotografiatul. Era dupa razboi si o anumita suspiciune fata de straini bantuia linistea kuwaitienilor. Povestea mea despre o expozitie cu moschei a completat, mai mult, suspiciunile. Asa ca, pana la sosirea superiorilor, a clarificarii statutului si a intentiilor mele, am stat sechestrata intr-un birou. (Inca nu aparusera telefoanele mobile!) Ulterior, le-am trimis o invitatie la deschiderea expozitiei.
8. Referiţi-vă la câteva aprecieri relativ la expoziţiile dvs. şi la activitatea dvs., făcute de persoane reputate.
Unele aprecieri au ramas scrise, unele s-au pierdut iar altele au fost doar orale, spuse cu ocazia deschiderii expozitiilor.
Dr. Zaki Hawas, directorul Platoului Gizeh,a deschis expozitia despre Egiptul de Sus de la El Hanager. Cuvintele domniei sale de introduce nu le am.
Faptul ca acceptat sa faca deschiderea expozitiei este deja o apreciere si o onoare pentru mine.
O consideratie aparte pentru fotografiile mele a venit, in toamna lui 2000, din partea unui curator de muzeu din New York, d-na Carmine Brocole, care a vizitat expozitia deschisa la Alexandria.
Ulterior, in toamna lui 2001, m-a invitat sa fac o expozitie itineranta, cu Egiptul de Sus, in cateva muzee din Statele Unite. Mi-a scris: Ai ochiul si sufletul unui artist adevarat” Nu am dat curs acestei invitatii pentru ca implica o mare cheltuiala pentru care nu am avut buget disponibil.
O alta apreciere a calitatii fotografiilor mele a venit din partea Galeriei Agora din New York, care mi-a oferit participarea gratuita cu 4 fotografii, invitatie la care nu i-am dat curs din acelasi motive. Argumentul invitatiei a fost ” fotografiile tale au o forta distincta despre Egiptul antic”
Aceste doua invitatii pot fi incluse in ratarile anului 2001. Au fost doua ocazii mari, doua trenuri pe care le-am pierdut!
Blue Dreams
Drago Stambouk, critic de arta si poet croat, un prieten drag ce a deschis expozitia de fotografie Lumini si Umbre, Egiptul de Sus, in avanpremiera la Semiramis.
„This exhibition is like bringing close a distant, cold star wich starts warming us up and for the unexpected warmth we thank the author, for this unexpected gift we embrace her. She transformed remembrance into prophecies of space odyssey by turning upward and opening to the Universe rotating stony slabs of Abidos. She has broken, cut her photographs and with these self – inflicted fragments she has projected the tales of our existence to be .
She has understood the old Egyptians longing for eternity and for homecoming to the constellations very well indeed.
Thank you Jeni for this beautiful find.”
Maged Farag, artist si istoric egiptean
„Who can appreciate a dreamer’s dream more than a fellow dreamer.
Jeni’s colorful dreams are Soufi poems that puts you in a trans beyond limits.”
Cine poate aprecia visul visatorului mai bine decat un alt visator?
Visele tale colorate sunt poeme Sufi ce te arunca in transa dincolo de limite.
Ahmed Medhat – Film Director
„I was impressed by your exhibition; it was really great and fantastic. I like the composition and the skills of your shadows.”
Razvan Theodorescu, Ministrul Culturii, HE Wafa Basem, Jeni Costea,
Dr.. Razvan Teodorescu, Ministrul Culturii 2001
„Jeni Costea este o artista a spatiului si a luminii. Nimeni nu a surprins ca aceasta arhitecta imbinarea de metafizica ale istoriei si ale spatialitatilor , fenomenul, stralucirea si maiestatea Egiptului faraonic, in fotografii care devin opera de arta.”
George Dimitriu – fotograf
„Pasiunea si germenii creatiei au generat o adevarata lucrare de arta”
10. Unde doriţi să mai călătoriţi şi când veţi mai face o expoziţie foto ?
O sa calatoresc, curand, in Seychelles.
Un vis neimplinit este o expozitie despre Muntii si Manastirea Sinai. Nu am reusit s-o fac pentru ca e vis ce inca doarme.
Cand va fi timpul, o voi face. Acum, nu stiu nimic despre cum trebuie sa incep. Totul este sa gasesti calea inceputului. Restul vine de la sine.
Va rog să-mi răspundeţi şi la următoarele întrebări :
1. Unde v-aţi născut şi când (ziua, luna, anul) ?
M-am nascut intr-o zi colorata de septembrie.
2. Precizaţi vă rog ce aţi absolvit, profesia şi specialitatea.
Am absolvit Facultatea de Arhitectura.
3. Precizaţi, vă rog, componenţa familiei dvs.
Familia mea a devenit, numeric, foarte mica prin plecarea definitiva a persoanelor pe care le-am iubit.
Acum, familia inseamna Miruna, Liliana si amintirea celor pe care i-am iubit.
4. Spuneţi-mi ceva care pune în valoare personalitatea sau concepţiile dvs.
Jeni Mateescu
Cea mai frumoasa lume este Pamantul inconjurat de stele.
Cei mai fericiti oameni sunt oamenii care iubesc neconditionat.
Nu exista nimic important inafara iubirii. Iubirea are culorile curcubeului.
Şi, în încheiere, vă rog să mai precizaţi, cu explicaţii relativ la motive, CE VĂ PLACE şi
CE NU VA PLACE
Vă puteţi referi la orice domeniu (din viaţă, artă culinară, oameni etc.)
Imi plac oamenii veseli si cu simtul umorului.
Sunt fascinata de oamenii frumosi. Orice strop de frumusete umana este arta divina.
Admir oamenii care-si urmaresc visele si proiectele.
Savurez exagerat dulciurile, mai ales inghetata si ciocolata.
Mi-ar placea ca anul sa aiba numai trei anotimpuri, fara iarna.
Nu-mi plac oamenii meschini. Nu-mi plac mincinosii si tradatorii.
Nu prea stiu cum sa ma armonizez cu timpul. Sta cand ma grabesc si se grabeste cand merg incet.
