Umbre pierdute
Jeni Mateescu
Din susul Nilului drumurile se întorc la amiză
Într-o călătorie fără sfârşit.
Printre forme cu umbre pierdute
într-o amiază prea lungă,
pentru timpul din buzunarul de la piept,
se înşiruie culorile albului.
Totul se poate pierde
numai şi numai fiindcă trebuie să treci dincolo
rătăcind pe drumuri fără ieşire
spre capătul de apus.
Intre o rătăcire şi o pierdere
e preferabil să pipăi culorile
şi să cazi la învoială cu Ra,
cel fără de nume prea multe,
să-ţi dea un drum către Nilul de jos.
Într-o amiază prea lungă
pietrele au crescut fără măsură
căutând un apus pe drum fără ieşire.
Se duce sau vine,
cine mai ştie?
pe drum fără ieşire
o piatră de mare
culcată de soare pe partea mai albă
şi fără culoare
îşi caută mereu o umbră înaltă.
Din Nilul de sus către Nilul de jos
drumurile au un sens de început
într-o amiază prea lungă când
cel fără nume prea multe
aduce apus
şi culorile vin să numere alte
şi alte apusuri grăbite de umbre prea lungi
să treaca dincolo
pe malul de umbre cu viaţa mai scurta decât timpul
din buzunarul de pânza al ceasului meu.
Cairro, 1999
Fotografii din expozitia Lumini si umbre, Egiptul de Sus, Cairo si Alexandia 1999, Bucuresti si Sibiu 2002